Ieri trebuia să ajung din Grid (un sat din judeţul Braşov) la Făgăraş. Singura modalitate, dacă nu ai maşină proprie, este să mergi în satul vecin, Părău, şi să faci autostopul. Aşadar am ajuns în Părău, m-am pus la umbră unui copac pe marginea drumului, şi am întins mână.
După câteva minute, opreşte un nene binevoitor să mă ia. În momentul în care mă sui în maşină, din spate, o maşină de poliţie mergea cu girofarele şi semnalul sonor pornit, iar în urma ei un Pasat, Şi goneau pe stradă! Şi zic :
-Demnitarii ăştia, numa însoţiţi de poliţie le place.
- De fapt, în maşină din spatele poliţiei este secretarul mitropolitului! – a replicat scurt şoferul.
Am rămas masca. Nu puteam să cred ce am auzit. Adică, atât de snobi sunt oamenii ăştia bisericeşti, atât de falşi, şi îşi dau atât de multă importanţă încât trebuie să meargă dintr-un loc într-altul însoţiţi de o patrulă a poliţiei, ei care ar trebui să trăiască în smerenie?
De ce are nevoie secretarul mitropolitului de a fi însoţit de poliţie? Sunt oare oameni care ar face orice că să îl atingă, să intre în contact cu el, o fi el vedetă şi noi nu ştim?
Mi se pare o prostie. Mi se pare falsitate, mi se pare că sunt nişte făţarnici, îmbrăcaţi în haine de preoţi. Şi îi dau dreptate lui Vis Urât, când îi face în toate felurile pe cei de teapa ăstora. Poate nu or fi toţi preoţii avizi după bani, după câştig, dar mare lor majoritate sunt.
