Astăzi Ieri am fost la Timişoara, cu fratele meu şi logodnica lui, ca să o ducem pe cumnata noastră (soţia altui frate….ştiu..suntem mulţi:P) la aeroport.
Uşor de zis…greu de facut…
Ne punem de aseară la somn pe la ora 2 (eu am ajuns la Făgăraş la ora 1 noaptea doar, cu Melcul Albastru, aşa cum denumea un călător personalul Braşov-Făgăraş). Fratele meu îşi pune alarma să sune la ora 5. Şi a sunat…la 5, la 5 şi 5, la 5 şi 10. Ăsta e surd..poate să sune alarmă aia că nu are nici o treabă, nu aude, doarme dus. Prin urmare, fac o criză de nervi şi pun mâna pe telefon să îi opresc alarma aia stresantă, apoi trezesc toată casa, doar trebuia să plecăm la 5 jumate.
Bun..ne trezim, ne pregătim, coborâm la maşină, ne îmbarcăm. Toate bune. Înainte să pornim la drum trebuie să facem o escală într-un sat din apropiere de Făgăraş, la naşa cumnătei mele. Facem 5 minute până acolo, încă 20 până bem o cafea, stăm la o bârfă, apoi încă 20 până sună telefonu:
-Aaa… şi-a uitat fina geantă la mine, bănuiesc că îi trebuie.
Întoarce, mergi înapoi, ia geantă, întoarce iară, şi gata…am plecat.
Drumul a fost foarte anevoios, mai ales în judeţul Timiş, unde se lucrează la şosea pe o distanţă de vreo 30 de km (Lugoj-Timişoara). Avionul decola la ora 13:30, iar noi pe la ora 12:45 aşteptam la semafoare, din cauza lucrărilor.
Am ajuns într-un final (cu fratele meu testând viteza maximă a maşinii), cu frica de a nu mai prinde avionul, pe la ora 13:10. Laura (cumnata) se grăbeşte să facă Check-in-ul…unde află o veste…buna…Avionul are o întârziere de o oră.
În fine, o îmbarcăm pe Laura, şi pornim spre Lugoj, ca să ne întâlnim cu un alt frate care locuieşte acolo. De la Lugoj, facem o mică escală la Fârdea, şi pe la oră 17 plecăm spre Făgăraş.
Gps-ul ne duce pe un drum neasfaltat, anevoios, până la Făget. Apoi ne intrăm în ritm…cel puţin aşa am crezut.
Pe cer, nişte nori negrii parcă ba ne urmăreau, ba fugeau de noi. Pe la Deva ne-am intersectat…A plouat cu găleata, cu gheaţă, cu ce vreţi voi. Sensul pe care mergeam noi deja se transformase în râu, şi atunci fratele meu s-a oprit la o benzinărie. Dar eu, cocoş, i-am zis să meargă mai departe, măcar la o benzinărie unde să putem să ne luăm ceva de băgat la ghiozdan. Însă când să ieşim de acolo, intrăm în ditamai balta, se aprinde EPC-ul pe bord, şi maşina nu mai mergea… Asta ne mai trebuia.
Parcăm maşina undeva pe marginea drumului. Natura parcă se dezlănţuia tot mai tare…grindina din nou, mare, ploaie torenţială, tot mai puterninca…ce mai, plouă abundent
Aşteptăm vreo 15 minute să se oprească ploaia să putem să vedem ce am putea să facem la maşina (fratele meu vroia să iasă pe ploaie, însă nu a vrut să iasă în chiloţi să nu îşi ude hainele, aşa că a renunţat
). Cerul parcă se mai luminează puţin.
Ne dăm jos, ridicăm capota, şi începem să dăm cu presupusul…ba e direcţia, ba e partea electrică (eu sunt cam afon la maşini, în afară de producător şi model nu ştiu nimic, deci mecanică nu e punctul meu forte). Printre cele câteva duşuri pe care nişte tiristi drăguţi ni le-au oferit trecând în viteză prin râul de pe drum, ne dăm seamă că habar nu avem ce să îi facem.
Aşa că încercăm să o pornim. Şi maşina porneste…fără probleme! Răsuflăm uşuraţi. Facem o oprire la Billa în Deva să luăm mâncare, şi pornim mai departe.
Pe drum, până la Sebeş mai prindem câteva runde scurte de ploaie torenţială. Şi aşa ajunem spre Sibiu.
Sau mai bine zis la vreo 20 de km de Sibiu. În cer parcă era party, blitzuri, bass puternic, tot ce vrei. Norii erau negrii şi grei. Apoi cred că s-au hotărât să facă concurs de tricouri ude, că din cer cădeau cantităţi impresionante de apa. Am făcut iară-şi o escală de vreo 20 de minute într-o benzinărie. nu vroiam să participăm la concursul organizat de zei. Mai erau şi alţii că noi, semn că benzinăria se umpluse de maşini, de zici că era singura care mai avea combustibil pe o rază de câteva sute de kilometrii.
Într-un sfârşit, se potoleşte ploaia şi plecăm.În Sibiu, petrecerea continuă, de data asta se pune accent însă pe lumini. Din păcate aparatul foto era în rucsac în portbagaj, că aş fi filmat puţin să vă arăt şi vouă. A fost însă un spectacol pe cinste, cu fulgere străbătând cerul din toate direcţiile.
La ora 23:45, intrăm in Făgăraş. Eram obosiţi, de abia aşteptăm să simţim salteaua patului sub noi. O zi plină de peripeţii, o vreme păcătoasă… poveşti de zis la nepoţi.
Si altii au mai avut probleme cu ploaia..cititi aici
