Cand am inceput sa fac judo, prin clasele 1-2, antrenamentele le faceam intr-o mica sala de sport a scolii generale numarul 6. Era mai mica decat un teren normal de baschet. Iarna era foarte frig, pe sub chimono trebuia sa ne imbracam corespunzator pentru a putea sa ne antrenam. Si nu era foarte fun, mai ales ca aveai nevoie de mobilitate.
Chimono-ul pe care l-am primit era vai de capul lui. Ros peste tot pe margini, s-a rupt dupa cateva luni (2-3) de antrenament. Am primit unul la fel.
Tin minte ca antrenorul nostru se chinuia mereu sa faca sa fie bine pentru noi. Mereu facea rost de cateva donatii de pe la diferite cunostinte sau firme, iar cu banii stransi ne cumpara chimono-uri bob de orez, noi, pe care le dadea celor care erau ma seriosi la antrenamente. Iar iarna mereu primeam cate un pachetel cu dulciuri de Craciun.
Era foarte greu sa faci performanta in conditiile astea. Cei cu care concuram, de la alte cluburi, aveau toti chimono-uri noi, mergeau de 2-3 ori pe an in cantonamente, primeau treninguri si alte accesorii de la club. Totusi reuseam si noi sa avem rezultate foarte bune, iar cativa colegi au fost chiar campioni nationali si europeni. Asta pentru ca pasiunea lor pentru acest sport le dadea putere.
Totusi, pasiunea asta cateodata este estompata de lipsurile din sala de antrenament, din lipsurile de acasa, iar atunci inceteaza sa apara si rezultatele.
Felix Paun este primul antrenor al lui Lucian Bute. Este omul care i-a pus manusile pe mana si l-a invatat cum sa boxeze. Este omul care acum incearca sa caute talente in acelasi sat, Pechea, la aceeasi scoala unde s-a antrenat si Lucian.
Sala de la Pechea este saracacioasa. Are nevoie de renovare si de echipamente noi. Pentru ca, desi conditiile nu sunt cele mai bune, copii de acolo se antreneaza sarguinciosi, iar rezultatele nu intarzie sa apara, Felix Paun vrea sa le ofere acesto copii conditii cat mai bune pentru a putea face performanta.
Astfel ca el a scos la licitatie, cu ajutorul okazii.ro, manusile cu care Bute a boxat la Bucuresti, in speranta ca se vor strange cat mai multi bani cu care sa renoveze sala.
Momentan licitatia a ajuns la aproximativ 11.000 de euro, insa niciodata nu sunt bani prea putini pentru a ajuta aceasta cauza. De aceea va incurajez, daca aveti posibilitatea, in aceste 5 ore care au mai ramas din ea, sa licitati.
Cu siguranta cine intra in posesia lor o sa aiba acasa un suvenir de mare pret. Iar copii care vor calca pragul scolii din Pechea se vor bucura de conditii mai bune de antrenament, optime pentru performanta.
Si eu am facut timp de 7 ani karate shotokan.
Din pacate aceste sporturi nu sunt sustinute decat daca reusesti dupa mult mult timp sa iti gasesti un sponsor sau sa pana el ochii pe tine.
Din fericire eu in prima saptamana am primit de la ai mei bani sa-mi cumpar un chimono nou, nu de cea mai buna calitate, insa mna, totusi era nou si ok pentru amatorul de lupte din mine. Dupa cum zici tu, deobicei antrenorii acestor genuri de sport sunt foarte bineintentionati, si SanSan-ul nostru incerca mereu sa faca rost de ceva donatii sa mergem la concursuri pe afara, sa cumpere ceva echipament pentru noi, sa mai iesim toti la un suc din partea clubului… foarte frumos a fost…
Sa-l ierte Dumnezeu! (din pacate s-a stins din viata in urma cu 4 ani)