Acu 2 zile (luni mai exact) am fost in parcul Herastrau sa vad piesa “L-V, 8:00-16:00″ in cadrul Ludika (proiect nascut din dorinta de a oferi teatru bun, intr-un mediu placut, la un pret simbolic – 1 leu).
Desi unii oameni sustin ca nu le-a placut piesa, eu pot sa spun ca am fost incantat. Larri Giorgescu a avut o prestatie foarte buna si a surprins excelent cele 3 etape ale existentei personajului pe care trebuia sa le joace: la 6,7 si 24 de ani.
Am ras la aceasta piesa. Intradevar, glumele nu erau WOW, nu erau glume de spus cand te intalnesti cu prietenii, insa modul cum au fost spuse, felul cum se interactiona cu publicul si prestatia lui Larri le-a dat savoare.
La partea cand personajul avea 24 de ani si lucra intr-un call-center, cand mama lui inca il batea la cap, cand nu mai avea prietena si viata nu era asa de roz pentru el, pies mi-a lasat un gust amar, de tristete. Si asta deoarece piesa expunea exact viata pe care multi tineri din ziua de azi o traiesc.
Majoritatea alegem sa mergem in orasele mari sa facem o facultate. Si dupa, de cele mai multe ori, ramanem in acel oras. Trebuie sa ne angajam, insa sunt foarte putini cei care angajeaza proaspat absolventi, fara experienta in domeniul studiat.
Si atunci, unii dintre noi, ne indreptam spre call-center-uri sau alte job-uri de genul. Stam in chirie, si muncim foarte mult ca sa ne permitem sa ne intretinem, sa ne platim chiria si poate sa mai avem bani sa iesim la o bere in centrul vechi. Suntem atat de terminati fizic la sfarsitul unei zile de munca incat vrem doar sa dormim acasa, in garsoniera de la capatul pamanatului (ca acolo e mai ieftin), incat uitam sa traim. Iar anii trec pe langa noi.
Eh, partea trista acum incepe doar. Sunt multi dintre noi care nu au curajul si puterea de a se rupe de acel job. Care sunt resemnati. Care stau acasa si se gandesc doar la cata munca au maine la job. Care nu au vise, sau daca le au nu cred ca le pot indeplini vreodata. Care sunt tristi.
Viata este asa cum ne-o facem. Doar de noi depinde sa avem jobul pe care ni’l dorim, sa petrecem mai mult timp cu prietenii, sa calatorim, sa facem orice! Trebui doar sa constientizam ca putem sa facem asta!
Asadar, piesa de aseara nu a fost proasta. Mesajul a fost excelent.
Care ati reusit sa va rupeti de un astfel de job si sa va traiti viata asa cum vreti?
