Daca nu ai citit niciodata un articold de la Daily Cotcodac, e ca si cum nu l-ati ascultat niciodata pe MJ inainte sa moara. Ca dupa e imposibil sa nu il fi ascultat.
Acolo gasiti, citez “Pamflete si alte arogante”, scrise de tipi haiosi. Printre ei, si o tipa, Vivi Floricica, care mai mereu spune povesti pline de haz. Cum e si cea de mai jos
V-am mai zis ca traiesc in bancuri. Am fost ca-n bancul cu ariciul de data asta. Am plecat la munte sambata, dar, stiti bine, oriunde ai duce-o pe femeie, ea tot mare vrea. Asa si eu, m-a dus barbatu-mio la munte si mie tot la mare imi era gandul.
Pana la urma, am gasit o varianta in care sa impacam si capra si varza (eu fiind ambele). Ne-am dus pe munte, undeva cat mai sus, am cautat o poienita in care sa nu ajunga nimeni si m-am pus la plaja. M-am intins la soare, fara nici o textila pe mine, si am trecut la program de voie. Incepusem chiar sa simt bine cand, la un moment dat, bezna totala!
A venit o umbra, s-a intunecat tot. Nu se auzea nimic, dar nu mai era soare.
Zic: ma, sa fie ursu’? Si daca e, de ce nu ma mananca? Ma gandeam ce sa fac: stau sa ma imbrac si fug sau fug in fudulia goala pana in oras?
Sa fie vreo furtuna? Nu era nici asta, ca nu se simtea nicio adiere. Era zapuseala la umbra.
Sa deschid ochii? Daca imi intra ceva ochi? Daca ma plesneste ceva peste fata? (Si ii inchid si mai bine).Am stat asa cateva secunde, pana cand mi-am facut curaj. Am deschis prima oara ochiul drept… si ce sa vezi??? Deasupra mea plutea o chestia mare, patratoasa si roz.
Ce e roz, mare, patrat si pluteste pe deasupra muntelui? Ati ghicit! Da, telegondola.
Si sub telegondola eu despuiata, rastignita si cu ochiul drept deschis. Aia din telegondola or fi zis ca le fac cu ochiu’… cred ca de asta imi faceau poze…
